Hibernare

Blogul intră în hibernare. Nu vor mai fi postări noi.

Personal plan expiring soon, mă anunță wordpress. Ceea ce înseamnă că expiră curând atât domeniul (mentosane.com), cât și abonamentul anual pentru un blog fără reclamele automate.

Ce a fost scris, rămâne accesibil mai departe, dar la adresa inițială de wordpress. Comentariile rămân deasemenea deschise.

Pot fi contactată aici sau la adresa de email oferită la pagina de About.

Mulțumesc cititorilor.

11 comments

  1. Urare pentru Menda

    Sorcova, vesela, 

    sa traiesti, sa infloresti,

    cuvintele sa nu le irosesti. 

    Sa-ti fie viata senina 

    dar si calimara plina. 

    Si-n cuvinte sa ne tii, 

    pan’ la anul de-om mai fi, 

    La anul si la multi ani,

    sa ne scrii inca doi ani!

    A fost urare pentru Menda. (ce-i drept, putin intarziata.)

    Rimele nu sunt cele mai reusite dar geniul/scriitorul esti tu si, deci, ar fi absolut inacceptabil sa te eclipsez. Insa daca am reusit sa te fac sa zambesti putin la inceput de an, oricat de nereusita e urarea mea, scopul e atins.

    La multi ani, Menda, voiosi si sanatosi!

    Mai in gluma, mai in serios, am si o dorinta la (aproape) inceput de an. N-o spun cu voce tare ca sa mi se implineasca: sa nu uiti de noi, de cititorii tai. Undeva pe aici, ca si raspuns cred la un comentariu, ai zis ca scrii dar nu pt noi. Daca te hotarasti sa ne spui unde, te vom urma cu drag (cel putin unii dintre noi)

  2. ”Happiness, 2 times” este titlul pe care-l citisem acum fix un an. Un titlu pe care l-am recitit acum cateva ceasuri.
    ”Momente mici, bucurii generoase.” Ar putea fi, pentru mine, titlul/rezumatul unei astfel de dimineti. Cum a fost cea de azi. Momente neprevazute, neplanificate, dupa cum scriai pe 21 februarie anul trecut. Momente care involuntar sau ocazional, iti fac ziua mai frumoasa.
    Azi mi-am baut cafeaua aici, la tine. Nu-mi dau seama daca mirosul imbietor sau pur si simplu asa s-a intamplat dar urmarind lichidul negru ce imi umplea cana, gandul mi s-a oprit la Menda si la scrierile ei. Un scris destul de arogant cateodata. Acid si auto/ironic. Pe alocuri chiar cinic as zice. De fapt, asta e ceea ce m-a determinat sa revin la blogul tau atunci cand l-am gasit. Am fost fascinat de cinismul pe care-l emanai uneori.
    Lasand cinismul (si gluma) la o parte, scriai al naibii de ”cu talent”. Apoi te-ai oprit. Si ma intrebam azi, trecand de la un post la altul, de la un eseu la altul, ce-a insemnat sau ce inseamna scrisul pentru tine. De asemenea, raportat la cel care te citeste, ce inseamna cititorul pentru tine? Ai putea sa (ne) spui?
    Si-acum, revenind la ultimul tau post, m-am mai intrebat daca inima ta bate in continuare pe undeva. Daca da, spune-ne si noua, celor care vrem sa bem din cand in cand cafeaua printre scrierile tale, unde?

    • Doar daca nu cumva adresa de e-mail ti-e cunoscuta. Atunci, ai avantajul sa ma stii tu pe mine. Plus ca, imi stii si numele. Iar eu as fi, in situatia data, intr-un mare dezavantaj. Dar ma indoiesc. La cat de rar comentam pe cate un blog care ma mai trezea din amorteala, sigur nu exista sanse sa ne stim. Nemaipunand la socoteala numarul imens de bloguri. Schimband subiectul, dupa felul in care pui problema, imi confirmi ca am dreptate cand zic ca s-ar putea sa scrii sau sa fi scris „in alte locuri” (ca sa citez putin din comentariul tau). Nu stiu cum esti in realitate, dar scrisul ti-e fantastic. Sa fiu sincer, ti-am apreciat talentul cuvintelor puse intr-o ordine sau dezordine foarte… c(h)arismatica. Am un respect deosebit fata de autor. Se poate sa fie motivul pentru care, gandurile mele spuse in cuvinte, ti-au parut familiare.
      Asadar, rugamintea mea de saptamanile trecute de aici dar si de pe e-mail, ramane valabila. Acum, ca ai confirmat banuiala mea intr-un mod, chiar amuzant as zice, ramane sa decizi ce raspuns imi dai. Aici sau pe e-mail.

  3. Cioc-cioc… mai intra cineva pe aici, prin batatura? S-au facut deja doua saptamani de cand am scris, atat aici cat si pe e-mail, niste idei, ganduri si doleante. Pe care le-am avut atunci in minte. Si cum nu capatai niciun semn doveditor ca mi-ai aflat istorisirea intamplarii cu pricina, iaca-ma iar p’acilea. Ca marturie ca inca mai astept. Iar la modul ceva mai specific tehnologiei virtuale, ori tu nu mai accesezi adresa de e-mail folosita pentru blog, ori a ajuns la spam mesajul meu. Dar oare si cel de pe e-mail a avut acceasi soarta nemiloasa?

    Iscaleste aceste randuri,
    un CipSidei nedumerit.

    • Așa e, nu mai folosesc acel email.
      Noua adresă de email pe care o poți folosi e la pagina de About.

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s