În România

Autobuzele vechi, praful, oamenii săraci, oamenii milogi, oamenii înrăiți, mita, furtul, nedreptatea, televiziunile ce denigrează poporul, ce des-educă, ce-l țin în teroare și-n prostire, lipsa de civilizație, de bun simț, indiferența, țățismul, bârfa, mitocănia, abuzurile, lipsa de siguranță, teama continuă în care-s ținuți oamenii – teama de boli, de sărăcie, de politică, de conducători, de vreme, de nenorociri, luptele dintre interese, furturile, gălăgia, hulirea, neseriozitatea, lipsurile aparente, căci pe de altă parte sunt plusurile fenomenale, îmbogățirile incredibile, de domeniul fantasticului, cu primari ce au teritorii întregi devenite ale lor, împrejmuite de garduri de piatră lungi de sute de metri, mai scumpe decât 100 de case de oameni normali, fuga după căpătuială, după mica învârteală – cei mici, după marea învârteală – cei mari, lipsa de respect, lipsa de perspectivă. Da, asta dintre toate e ucigătoare. Să nu ai nicio perspectivă. Să te uiți înainte și să vezi același prăpăd ca în prezent, același praf, aceeași tortură și să te mulțumești cu puțin, căci dacă nu e greu…nu e frumos. Și viața trebuie să fie grea. Trebuie să fie o luptă. În România. Țara autentică pe adrenalină artificială.