Soția a murit

Mesajul cu care mă trezesc sâmbătă dimineața pe telefon. De două ori trimis, o dată în subiectul emailului și o dată drept conținut. Doar atât, o propoziție. Soția a murit. Nu cel mai bun mesaj pentru o sâmbătă dimineață, când te gândești că a venit, în sfârșit, vremea odihnei, după o săptămână plină. O vagă neliniște. Soția a murit. Trei cuvinte ce cuprind o catastrofă.

Spam, desigur. Nu cunosc expeditorul. Dar mesajul e impresionant. Te informează? E un strigăt de ajutor? E bun. Te face să dai click pe email, aproape automat, împotriva tuturor precauțiilor. Nu era nimic în el, nici link, nici atașament. Îmi amintesc apoi că, dintr-un motiv sau altul, adresa mea a fost de mai multe ori folosită de unii pentru a se înscrie pe site-uri de socializare. Regulat îmi vin mesaje de acolo să-mi schimb parola. Sau să dau accept la vreo prietenie. Nici nu schimb parole nepuse de mine, și nici nu accept prietenii de pe site-uri necunoscute. Din Rusia, cele mai multe. Poate nu e spam. Poate acel om spunea altuia despre asta. Doar că nimerise greșit. Așa cum, cu câtva timp în urmă, altcineva care nimerise greșit, îmi scria pe aceeași adresă spămuită masiv, bună înger întrupat, aștept să vorbim, o zi minunată! N-am răspuns. Știam că nu-s înger. Și nici n-aveam habar cum ar putea cineva să-mi scrie mie așa ceva. E pentru cei inocenți și visători. Eu nu-s nici, nici. Nu era pentru mine.