Suspin de Atila Racz
Apoi treci prin poezie
Și legi cuvintele
Cu agrafele din păr
Eșarfa roșie îți strânge
Mijlocul
Și părul revărsat pe așternutul
Cald
Acum poate o să asculți
O violină
O să privești
Cum poetul își caută sufletul
Cum poetul
Încă mai crede că din cuvinte
S-a născut omul
Pe aici bate melancolia
Bat ploile cuie în mine
Vântul mă ia într-o ducă
Privesc lung în mine
Și te ating
În miezul suspinului
Când tocmai
Te speli pe picioare
Și urmele umede
Rămân pe podelele negre
Ca argintul
heart beat 