La pământ

Dintr-un bulb cât o nucă s-au făcut lujeri de un metru și mai bine, care la capătul de sus au dat flori mari, zemoase, grele.

Gladiole.

La pământ.

Așa de grele că n-au mai fost în stare să se țină pe picioare și de oboseală s-au lungit prin iarbă, ca niște puști aruncate pe tăpșan de soldați fugiți la scăldat, într-o predare universală.

Să poți să dai cele mai mândre roade și să n-ai rădăcini să le susțină.