The big rest. Am încercat un somn de după-masă. Ochii căscați în tavan. Deci nu.
Griji despre săptămânile ce urmează. Grele.
Încă o cafea, niște resturi de ciocolată, ploaie în geam, sunet subțire, pașnic, o vreme ce nu se decide dacă să fie iarnă de-a binelea sau să mucească în mâzgă și noroaie.
Oare grijile s-ar micșora dacă m-aș echipa acum și m-aș duce la muncă? Să fac să mai scadă din lista lungă de to do, să mai ridic puțin capacul de pe oala ce ce-mi pare nonstop sub presiune. Probabil că nu, doar m-aș simți mai puțin guilty pentru timpul liber. Liber? Oare? Sunt prizonierea propriilor gânduri ce în 95% din timp au legătură cu munca. Dacă tot nu pot să mă bucur de el, mai bine-l anulez de tot și-mi fabric o aparentă rezolvare în munca de weekend. Binemeritată. Sau aș putea să mă duc la cumpărături.
heart beat 