Sentiment de pierdere definitivă și inutilă atunci când intri pe pagina unui blog ce-l citeai pe vremuri și ești întâmpinat de mesajul că autorul, sfântul autor atotputernic, a decis să șteargă munca lui de-o vreme. Motive întotdeauna gata, la alegere, toate rezumându-se, în faptă la acel orgolios și inept, eu te-am făcut, eu te omor. Un făcut ce-n final ajunge doar o îndelungată, laborioasă pierdere de timp cu nume frumos și sfârșit absurd. Să nu șterg niciodată blogul.